rădăcinile

Noua Vecinătate

Zidurile caselor din Transilvania nu au fost făcute doar cu cărămidă și mortar de var, ci și cu disponibilitate, cooperare și încredere. Pentru că probabil cea mai mare invenție adusă de sași n-a fost vreo tehnică de construcții, ci un model de organizare socială acum dispărut: vecinătatea.

Vechea vecinătate

Cuvântul Nachbarschaft, pe care probabil îl vei uita în câteva minute, era termenul original pentru vecinătate în satele săsești. Membrii unei vecinătăți se ajutau reciproc cu forța brațelor la lucrările fiecăruia și, în același timp, vecinătatea avea rol de garant moral — stabilea ce este acceptabil și ce nu. Cercetătorul Vintilă Mihăilescu observă că acest model a reprezentat un salt important în organizarea socială a vremii.

În viziunea evoluționistă a vremii, trecerea de la rudenie la teritoriu, ca principii de organizare socială, constituia una dintre cele mai importante linii de demarcație în istoria omenirii. Or, din acest punct de vedere, Vecinătatea se fundamentează în mod clar în criteriul teritorial.

Vintilă Mihăilescu — Vecini și vecinătăți în Transilvania, 2021

Noua vecinătate

Posesia de teren, chiar și a unui metru pătrat, rămâne esențială pentru noțiunea de vecinătate. Deși multe din funcțiile tradiționale trebuie adaptate nevoilor actuale, proprietatea formală îți transformă statutul: din simplu admirator devii parte interesată. Este și o formă de oficializare a atașamentului față de Viscri.

Doar că astăzi ajutorul oferit satului nu mai este fizic, ci intelectual. Iar noua morală înseamnă să veghezi la echilibrarea nevoii de dezvoltare cu cea de păstrare a patrimoniului UNESCO.

De ani de zile, oameni buni descoperă Viscri, pleacă, se întorc. Se îndrăgostesc de același spațiu de retro-viitor, trăiesc în el în paralel — și totuși nu se întâlnesc. Satul îi cunoaște pe fiecare. Ei nu se cunosc între ei. Grupul de la Viscri e locul unde, în sfârșit, se întâlnesc.

Intră în vecinătate