Atelier · Studiu de formă · 19 mai 2026

Studiu despre pătrat

de Grupul de la Viscri 5 min citit

Bancă din beton cu perforații pătrate, văzută de sus, în Potsdamer Platz, Berlin — Fig. 1 — Pătrate din abundență. O bancă de beton, găurită pătrat, în Potsdamer Platz.

Tot ce vezi pe acest site pleacă de la un pătrat. Grila hașurată, în care fiecare metru de livadă e un pătrat pe care ți-l poți trece pe nume, a avut nevoie de o imagine. Înainte s-o desenăm, ne-am pus o întrebare la care credeam că știm răspunsul: cum arată, de fapt, un pătrat?

Forma pe care natura o ocolește

Pătratul e o formă pe care natura aproape n-o folosește. Patru laturi egale și patru colțuri drepte apar foarte rar de la sine. Excepțiile sunt puține și sună aproape a întrebări de concurs — Haloquadratum walsbyi, o bacterie care chiar crește în plăcuțe pătrate, ori un cristal de pirită. În rest, pătratul e semnul că a trecut pe acolo o mână de om.

„Dacă ceva e pătrat, cel mai probabil e făcut de om.”

Așa că, dacă voiam să studiem pătratul, trebuia să mergem unde se găsește din abundență. Dacă excludem Minecraft, Berlinul e fără îndoială a doua cea mai bună opțiune: îl întâlnești la tot pasul.

Trecător pe lângă un perete de sticlă mată cu inscripția stației — Fig. 2–3 — Pe stradă, pătratul nu se ascunde: în peretele de sticlă și în piatra de sub picioare.

Pavaj din cuburi de piatră așezate pătrat — Fig. 2–3 — Pe stradă, pătratul nu se ascunde: în peretele de sticlă și în piatra de sub picioare.

L-am găsit întâi pe străzile din Kreuzberg — în caroiajul ferestrelor, în plăcile trotuarului, în obloanele trase peste vitrine. O gramatică a orașului pe care n-o observi până n-o cauți, și pe care, odată căutată, n-o mai poți ignora.

Neue Nationalgalerie, clădirea lui Mies van der Rohe, cu acoperișul de oțel în grilă — Fig. 4 — Neue Nationalgalerie. Grila lui Mies van der Rohe, dusă până la ultima îmbinare.

La Neue Nationalgalerie, pătratul e și clădire, și colecție. Mies van der Rohe a dus grila până în tavanul de oțel, până la ultima îmbinare.

Lucrare în stilul lui Albers: un pătrat de culoare în interiorul altuia — Fig. 5–6 — Josef Albers, „Omagiu pătratului”, și o grilă de sute de pătrate: aceeași formă, alt câmp de culoare.

Grilă de sute de pătrate colorate — Fig. 5–6 — Josef Albers, „Omagiu pătratului”, și o grilă de sute de pătrate: aceeași formă, alt câmp de culoare.

Iar înăuntru ne aștepta Josef Albers, cu seria lui Omagiu pătratului — zeci de variațiuni pe aceeași formă. Lecția lui e simplă: un pătrat nu e niciodată doar un pătrat, ci o relație între culorile care stau una în alta.

Sacoșă neagră de pânză, imprimată cu o grilă albă de pătrate și textul Neue Nationalgalerie — Fig. 7 — Până și sacoșa de la muzeu e o grilă de pătrate. Identitatea Neue Nationalgalerie, dusă pe textil.

Și nu doar în săli. La standul de la ieșire, identitatea muzeului era tot un pătrat: o grilă albă pe o sacoșă neagră. Aceeași mișcare pe care o făceam și noi — un loc care se recunoaște într-o grilă.

Aeroportul Berlin: tavan casetat, dale și balize pe pătrate — Fig. 8–9 — Aeroportul și o fațadă-grilă cu drapele. Pătratul ca semnătură instituțională.

Fațadă de sticlă în grilă, cu drapele în față — Fig. 8–9 — Aeroportul și o fațadă-grilă cu drapele. Pătratul ca semnătură instituțională.

Am continuat să-l adunăm. Pe aeroportul din Berlin, în semnalistică și în dale. Pe sediul Deutsche Bahn, în trama fațadei. Și, inevitabil, în orice magazin de proximitate: pe ciocolata Ritter Sport, cu sloganul ei vechi de jumătate de secol — Qualität im Quadrat, calitate în pătrat.

Ce am adus acasă

Un studiu nu se termină neapărat cu o concluzie limpede. Pătratul nostru nu și-a găsit la Berlin inspirația revelatoare după care plecaserăm. Ne-am întors cu exact ce aveam când am pornit.

Și asta nu e un eșec. Am studiat suficient cât să ne dăm seama, educat, că pătratul nostru e deja foarte bun. E ca atunci când berlinezii au renunțat să mai pună în rondurile orașului flori aduse de la pepinieră. La București vezi trandafiri; la Berlin vezi ierburi sălbatice, crescute natural, nu plantate. Mai puțină intervenție, mai multă încredere în ce e deja acolo.

Sau e ca în bancul acela: dacă ești sărac, îți tunzi singur iarba. Dacă ești bogat, plătești pe cineva să ți-o tundă. Iar dacă ești foarte bogat — îți tunzi singur iarba.

Atelier Formă Berlin Hașurat

← Înapoi la Noutăți